Ultima actualizare: 27 noiembrie 2023
Pisicile domestice par atât de diferite de verii lor sălbatici precum leii, tigrii sau leopardul. Ele stau toată ziua pe canapea, cer mâncare și se joacă leneș cu jucăriile. Dar în spatele blăniței lor mângâietoare se ascund trăsături surprinzător de asemănătoare cu ale marilor feline.
De ce pisicile domestice seamănă atât de mult cu felinele sălbatice
De-a lungul mileniilor de domesticire, anumite instincte s-au estompat la pisicile de casă. Dar multe dintre comportamentele și nevoile de bază au rămas neschimbate. Iată principalele asemănări izbitoare dintre cele două grupuri de feline:
Sunt carnivore obligatorii
Atât pisicile domestice, cât și felinele sălbatice au un intestin scurt, adaptat pentru a digera eficient carnea și grăsimile. Spre deosebire de noi, ele nu pot supraviețui cu o alimentație bazată pe plante. Au nevoie de o dietă bogată în proteine animale.
Mâncarea uscată pe care o primesc pisicile noastre este fabricată în mare parte din carne. Chiar dacă arată diferit de prada proaspătă, hrana lor trebuie să conțină aceleași nutrienți esențiali pe care îi găsesc felinele sălbatice în natură.
Își marchează teritoriul frecându-se de obiecte
O pisică nu se va mângâia niciodată de piciorul unui om în sălbăticie. Însă marile feline își lasă mirosul pe copaci, pietre și alte elemente din habitatul lor. Exact ca și cum pisica ta de casă se freacă de mobila din sufragerie.
Astfel își marchează granițele zonei lor și transmit un mesaj clar animalelor din zonă. Mirosul este un mijloc important de comunicare la feline.
Au un simț al mirosului foarte dezvoltat
De ce este atât de important mirosul pentru pisici? Pentru că mirosul lor este de până la 14 ori mai bun decât al oamenilor. Au milioane de receptori olfactivi în plus.
Prin urmare, pot detecta cu ușurință substanțele chimice volatile pe care le eliberează corpurile vii. Le folosesc pentru a-și găsi parteneri, a-și apăra teritoriul și a vâna.
Au gheare retractile și labe sensibile
Toate speciile de feline, de la tigru la cea mai mică pisicuță, au gheare ascuțite, retractile. Le pot scoate afară sau le pot retrage după nevoie. Acest lucru le ajută să se cațăre, să alerge și să prindă prada.
Talpa labei este acoperită cu o mulțime de terminații nervoase. Acestea transmit informații despre texturi, temperatură, vibrații. Felinele „simt” mediul înconjurător cu ajutorul lor.
Dorm o mare parte din zi, dar sunt active în zori și la apus
Atât felinele domestice, cât și cele sălbatice petrec cea mai mare parte a zilei dormind. Ele devin însă foarte active dimineața devreme și seara târziu. Aceste momente de lumină estompată le avantajează atunci când vânează.
Pisicile noastre aleargă și se joacă cu jucăriile în aceleași intervale orare în care leii și tigrii pleacă în căutarea prăzii. Este vorba despre același ritm circadian.
Au instincte puternice de supraviețuire
Chiar dacă este alintată și hrănită zilnic, pisica ta de casă păstrează instincte adânc înrădăcinate de autoconservare. De pildă, sperietura și tentativa de a prinde obiecte mișcătoare cu labele.
La fel se întâmplă și cu marile pisici sălbatice. Ele nu au învățat cum să vâneze participând la cursuri speciale. Totul este dictat de instinctele moștenite genetic de-a lungul evoluției speciei.
Le place să se joace
Nu doar puii se joacă. Chiar și felinele mature găsesc prilejul pentru a se destinde și conecta prin intermediul jocului. Se hârjonesc, se urmăresc, fac exerciții de luptă în joacă.
Este modul în care învață de mici abilitățile de vânătoare, dar și de socializare în cadrul grupului. Jocul are un rol important pentru toate speciile de feline.
Asemănări anatomice și fiziologice
Dincolo de comportament, există și numeroase trăsături anatomice comune pisicilor domestice și celor sălbatice:
Au același tip de ochi
Toate felinele, fără excepție, au ochi mari, rotunzi și apropiati. Această formă le conferă un câmp vizual larg. În plus, ochii lor au țesuturi speciale care sporesc sensibilitatea la lumină.
Datorită acestui design, văd foarte bine pe întuneric. Este un avantaj uriaș pentru vânătoare. Pisica ta își folosește super-vederea nocturnă mai ales pentru a sări pe dulapuri noaptea.
Dentiția este similară
Caninii ascuțiți sunt un element cheie al dentiției oricărei specii de felină. Aceștia străpung pielea pradă și provoacă răni mortale prin sângerare.
Molarii pisicilor domestice sunt ascuțiți și crestați, bine adaptați pentru a rupe carnea și oasele. Este aceeași structură ca la felinele sălbatice.
Au schelet flexibil
Coloana vertebrală a pisicilor are o flexibilitate uimitoare datorită vertebrelor adiționale pe care le dețin. În plus, umerii lor se pot roti mai mult decât la alte animale.
Aceste caracteristici anatomice le permit să facă salturi acrobatice, să se cațăre în copaci sau să se strecoare prin spații înguste cu lejeritate. Nu contează dacă este un tigru sau o pisicuță.
Blana și sistemul de auto-îngrijire sunt similare
Blana unei pisici domestice nu arată ca a unui leopard, dar are aceeași structură de bază. Părul exterior este gros și impermeabil, în timp ce cel interior izolează și menține temperatura constantă.
Toate felinele își îngrijesc blana în același mod: se spală cu limba, își frecă fața cu labele, se scarpină pe copaci. Și folosesc aceleași mișcări caracteristice.
De ce pisicile domestice au păstrat atâtea asemănări
Deși au trecut prin procesul de domesticire, anumite lucruri nu s-au schimbat la pisici în ultimii 10.000 de ani. Iată de ce:
- Majoritatea trăsăturilor sunt dictare de genetică, nu de mediu. De exemplu instinctele, anumite comportamente și caracteristicile anatomice.
- Unele obiceiuri le sunt indispensabile pentru supraviețuire, așa că nu au putut fi eliminate. De pildă, vânătoarea sau auto-îngrijirea.
- Pisicile nu au fost domesticite la fel de intens ca alte animale. Interacțiunea cu oamenii s-a bazat mai mult pe conviețuire decât pe creștere controlată.
- Oamenii au apreciat și încurajat anumite trăsături sălbatice ale pisicilor, cum ar fi vânătoarea șoarecilor.
Așadar, deși traiul alături de noi le-a modelat personalitatea, pisicile noastre au păstrat în mare parte aceeași fire și comportament ca strămoșii lor din junglă.
Concluzie: pisicile domestice – mai sălbatice decât par
Este uimitor cât de multe asemănări există între blânda pisicuță care doarme toată ziua pe sofa și un impunător leu sau tigru. Chiar dacă nu o vedem mereu, sălbăticia felinelor este încă prezentă în fiecare pisică de casă.
Aceste creaturi fascinante ne amintesc că în spatele aparențelor de animale de companie se ascund de fapt niște vânători versatili, cu insticte puternice moștenite de mii de ani. Poate că pisica ta nu va vâna niciodată în sălbăticie, dar păstrează acea scânteie de neîmblânzit care o leagă de strămoșii ei.
Ai observat și tu asemănări izbitoare între felinele domestice și cele sălbatice? Spune-ne părerea ta în comentarii. Și nu uita să împărtășești acest articol dacă ți s-a părut interesant.
